octombrie 29, 2009 · 7:04 pm
↓ Jump to Comments

The Yellow Smiley Face

Un filmulet extraordinar. Multi parinti se identifica cu personajele!

25 comentarii

Din categoria D'ale cinematografiei, D'ale vietii., Diverse.

25 de răspunsuri la „The Yellow Smiley Face”

  1. Madi
    octombrie 29, 2009 la 7:30 pm

    Io mi-am dat un refreş … ş’acum plec la muncăăă 😆

    Răspunde
  2. Vania
    octombrie 30, 2009 la 11:08 am

    Mi-au părut inteligibile dialogurile. Aşa trebuie discutat despre comp, ca să priceapă oricine!

    Răspunde
  3. Vania
    octombrie 30, 2009 la 6:00 pm

    Am un sfătuitor în probleme de comp şi vorbeşte tot limbi străine, în loc să spună ca oamenii: „apeşi pe aia roşie” sau „chestia mai lungă” ori alte vorbe de bun simţ…

    Răspunde
  4. munteanul22
    martie 20, 2010 la 11:44 pm

    Simpatic video; nu trebuie sa ii judecam pe parintii nostri, le este greu cu calculatoarele, etc.
    Poate asa o sa fim si noi, cand o sa vina copii nostri cu masini zburatoare. 🙂

    Răspunde
    • MIKA
      martie 20, 2010 la 11:54 pm

      Ai dreptate,dar eu nu i-am judecat .
      Cred ca stiu cel mai bine cum este .Acest videoclip l-am postat pentru ca anul trecut ii cumparasem lui tata calculator ,l-am conectat si la internet cu gandul ca daca o sa vorbim pe mess,isi va da drumul si cu tastatura mai rapid .
      Ieri a fost ultima oara cand am vorbit cu tata o ora despre internet si cum sa deschida un link .Sumt mandra ca ma viziteaza si tata acuma pe blog sa vada ce scriu ,chiar daca nu comenteaza .Poate in timp o va face !

      Răspunde
      • munteanul22
        martie 21, 2010 la 12:17 am

        Foarte frumos!poti dialoga cu tatal tau pe blog .

      • MIKA
        martie 21, 2010 la 12:20 am

        Inca nu si pe blog ,insa a inceput sa se descurce cu messenger-ul ,la 60 de ani sa inveti calculatorul ….putin cate putin ,e ceva 😀 .
        Si acuma sa-l parafrazez voi spune „vai de parintii care nu asculta de copii” .

  5. Coco
    martie 27, 2010 la 1:13 am

    Multumesc pentru filmulet si tin sa precizez ca sunt unul dintre parintii care asculta de copii.

    Răspunde
  6. Micuţu
    martie 27, 2010 la 3:12 am

    Bine că nu a dialogat mai mult !
    E unicat …. bolnăviorul, că ascultă de copilă !….?
    Numai că reciproca copiilor, în general nu este adevărată, nici „cînd dau cu capul de pragul de sus „!

    Răspunde
    • MIKA
      martie 27, 2010 la 3:14 am

      Numai ce a intrat in aceasta lume (virtuala),inca nu si-a deschis ciocul calumea .
      Daca este unicat ,atunci am cu ce sa ma mandresc!
      Reciproca ,o vom cunoaste cand vom avea si noi copii . 😉

      Răspunde
  7. Micuţu
    martie 27, 2010 la 3:37 am

    Blogul pe ce fus orar este ?
    Rusesc ?

    Răspunde
  8. Micuţu
    mai 15, 2010 la 2:20 pm

    L-am dat la vizionat !

    Răspunde
  9. Cojy
    iunie 4, 2010 la 8:43 pm

    Filmul a fost prezentat la Locarno Interntional Film Festival 2008, Warsaw Interntaional Film Festival 2008, Transilvania International Film Festival 2008; a castigat sectiunea de scurt metraje de la Belgrade Film Festival 2009, premiul 2 la Trieste Film Festival 2009, sectiune de cel mai bun scenariu la HBO TIFF script contest 2007. Luminita Gheorghiu joaca impecabil asa cum a facut-o de la Morometii pana la Nunta muta (ultimul film pe care l-am vazut eu cu ea… altfel a mai jucat dupa si-n „Sunt o baba comunista”, „Francesca”, „Europolis” si „Aurora”)… filmuletul este unul dragalas si cred ca fiecare ne regasim parintii… nici noi nu putem avea performantele pe care dumnealor le-au avut in timpul in care lucrau in fabrici si uzine in alte vremuri si regimuri…

    Răspunde

  10. Pingback: Surprize… | Michaelas Blog

  11. Pingback: Surprize… | Mika Blog

Lasă un răspuns către mickelasblog Anulează răspunsul