Arhive pe categorii: D'ale vietii.

Femei mature …Femei imature …

Hoinarind pe net am dat de acest videoclip….

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria D'ale vietii., Weekend!

Lumea de azi !

Azi dimineata mi-a aratat Ovidel un videoclip ,in timp ce-l urmaream si ascultam versurile ,mi s-a  facut pielea gainii si m-am intristat pe loc .Aveam lacrimi in ochi ai am realizat ca atat adevar spun acele versuri .

Pe zi ce trece observam ca lumea din jurul nostru este tot mai rea ,tot mai indiferenta la semenii lor .Traim intr-o lume a aparentelor,o lume in care banul si ipocrizia sunt ridicate la rang de lege!

CITESTE MAI DEPARTE ! 

4 comentarii

Din categoria D'ale muzicii, D'ale vietii.

Interviu /sondaj -Ultima carte citita …

Un prieten mi-a trimis azi un link cu un interviu/sondaj facut pe strada ,despre “ultima carte citita “. Mi-am amintit ca-l mai vazusem acum ceva timp in urma si l-am bagat in lista de “poturi/proiecte”,urmand sa scriu despre acest interviu .

Este trist sa vedem ca majoritatea oamenilor citeste mai departe .

 

5 comentarii

Din categoria D'ale vietii.

Si noi am spus OK !

Nu sunt o credincioasa practicanta ,insa in ultimul timp am tot avut discutii despre acest subiect …CREDINTA !

Azi am primit un mesaj de la un prieten ,care se intitula asa : Pentru site ,adicatelea blog .Asa m-am hotarat sa postez acest mesaj pentru cei interesati si sa vedem pareri .

Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu în emisiunea „Early Show” (Spectacolul matinal), a fost întrebată de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 şi i s-a pus o întrebare la care mulţi ar fi dat răspunsuri nesatisfăcătoare:

„Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple aşa ceva şi să privească atât de nepăsător aceasta catastrofă de pe pământul Americii?”

Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde şi inspirate, nepregătite dinainte (se poate vedea pe videoclipul înregistrat). Dânsa a precizat foarte calm şi explicit, precizând următoarele:

„Şi eu mi-am pus deseori aceasta întrebare şi mi-am găsit următoarele răspunsuri.. . Cred – nu cred, dar sunt profund convinsă – că Dumnezeu a fost şi rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre, că ne descurcăm şi singuri, fără ajutorul Lui…

Şi, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur şi simplu S-a dat, calm, la o parte…

Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila şi protecţia Sa,daca Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în şcoli etc.)

Cred că totul a început când Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee şi care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie în SUA…

Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ţi iubeşti aproapele că pe tine însuţi), iar noi am spus O.K..

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să ştie ce vorbeşte, aşa că am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus că profesorii şi diriginţii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, băieţii fiind băieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la şcoală. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât îşi fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine.

Apoi, nişte libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la liberă exprimare.

Apoi, industria show-business-ului a spus: hai să facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment – amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa ca totul a mers înainte.

Iar acum ne întrebăm speriaţi de ce copiii noştri nu au conştiinţa, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi. Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei şi culege.

Noi Îi spunem lui Dumnezeu: Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţa ucisă în clasă? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus să plec din şcoli?

E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toţi oamenii vor sa meargă în ceruri, deşi nu cred, nu gândesc, şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.

Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmează pe Satana, care, se ştie că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu…

E ciudat cum ne repezim să judecam, dar nu ne place să fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite şi altora.

E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud şi obscen trece liber prin cyberspaţiu, dar orice discuţie publică despre Dumnezeu este împiedicată la şcoală şi la locul de muncă.

Este, în sfârşit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii.”

Să aveţi o zi bună!

 


7 comentarii

Din categoria D'ale vietii., Trecere in revista.

Provocare- Radio Unyson .

Dupa ce azi Micutu mi-a trimis un link foarte interesant (citeste-l),Radio Unyson m-a provocat cu o intrebare .

„Nu mai dormiti si spuneti cum vreti sa platiti datoriile externe ale noastre pt urmatorii 50 de ani, noi, copii nostri, nepotii si de ce nu si stranepotii???”

In momentul cand mi-a pus acesta intrebare ,mi-a venit in minte vremurile comuniste .Adevarat ca eram mica ,insa nu am uitat de acea vreme .

Urmaresc cu interes emisiunea „Romania te iubesc „,au  fost unele editii foarte interesante unde spunea despre lista tarilor datoare la noi ,sau despre faptul ca Romania ingroapa inca ,cate 2 mil de euro pe an in Krivoi Rog pentru paza si conservarea „mamutului industrial „,cum il numesc ei .Tot in una din aceste emisiuni prezenta situatia romaniei din 1980 cand Ceausescu a luat 10 mil de dolari pentru industrializare si dezvoltare si cum s-a ajuns ca pana in martie 1989 sa se achite de toate ceste darori ,plus ca a mai si investit in unele tari din Asia …Africa ,etc.Singura greseala care a facut-o a fost ca nu a largit mai mult  fraiele in momentul in care a scapat de datorii .Multi spun ca revolutia au facut-o romanii ,revoltati de atata saracie si incorsetare ce au avut-o de-a lungul anilor ,insa eu cred ca a fost ceva mult mai de sus ,suntem prea mici ca sa le stim lor toate miscarile .

Nici la ora actuala nu se stie cine trebuie sa se ocupe de acele liste de datorii ,insa ma intreb oare in cati ani de acum inainte se va sti sau mai presus de toate ,se vor mai pierde multe liste ?

Multi isi umple buzunarele pe carca noastra,iar PDL-ul se bate cu caramida in piept ca a rezolvat sute de cazuri de infractiune ,insa degeaba prinde „gandacei” ,cand pe noi ne mananca „sobolanii”.

Cred ca pentru cei care sunt interesati de subiect ,exista o groaza de articole,documentare ,site-uri unde gasesc informatii despre cine si cum fraudeaza tara …

Intrebarea a fost cum vreti sa platiti datoriile externe?” ,asa ca voi raspunde :

-Nu vreau sa platesc !Ar trebui sa plateasca cei ce au furat si cu tot neamul lor .

Ar trebui sa se opreasca aruncarea banilor pe fereastra doar ca sa aratam ca noi suntem romani si aici fac referire la   Krivoi Rog ,la constructia salilor de sport in locurile unde   nu exista scoli adegvate in care sa se poata invata ,la ajutoarele sociale pentru leprele care nu au muncit o zi in viata lor si nu pentru ca sunt bolnavi ci doar pentru ca sunt lenesi  si multe altele nementionate aici.

Probabil ca va exista si o continuare …

16 comentarii

Din categoria D'ale vietii., Diverse., Trecere in revista.

Povestea noastra…

Se intampla candva ,intr-o zi friguroasa de iarna …14.01.2000 cand ea cobora scarile din camin impreuna cu un grup de prieteni ,mergeau sa petreaca ziua unuia dintre ei .A fost prima zi cand cei doi si-au intalnit privirile pentru prima oara ,ea coborand scarile ,el urcandu-le .A trecut ceva timp si au reusit sa se cunoasca mai bine ,chiar sa devina cei mai buni prieteni,sa-si imparta bune si rele . Se apropiasera atat de mult incat dupa cateva luni au hotarat sa fie impreuna,acea zi a fost o zi de vara calduroasa 13.06.2000  ,cand stateau impreuna in pat si discutau despre viata .

Prima fotografie care ea a primit-o de la el era cu acest citat inscriptionat pe ea:”Daca doresti ceva foarte mult,trebuie sa-l lasi sa plece,daca se-ntoarce la tine inseamna ca va fi al tau pe veci,daca nu…inseamna ca niciodata nu a fost al tau „.

Au trecut prin multe,insa niciodata nu s-au uitat in stanga sau in dreapta la ceea ce vorbeste lumea ,ei au stiut un singur lucru …sa-si vada de drum .

Această prezentare necesită JavaScript.

La multi ani Mitz si-ti multumesc ca m-ai suportat pana acum cu bune si rele ,sper sa o faci si de acum inainte .

 

 

   


20 comentarii

Din categoria D'ale sarbatorilor, D'ale vietii., Trecere in revista.

Eu cred …

Eu Cred…
Ca nu trebuie sa ne schimbam prietenii,
Daca intelegem ca prietenii se schimba.

Eu Cred…
Ca indiferent cat de bun este un prieten,
El tot te va rani, din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Eu Cred…
Ca o adevarata prietenie continua sa creasca,
Chiar si la distantele cele mai mari.

Eu Cred…
Ca imi ia foarte mult timp
Sa devin persoana care as vrea sa fiu.

Eu Cred…
Ca poti merge in continuare,
Mult timp, dupa ce ai crezut ca nu mai poti.

Eu Cred…
Ca suntem responsabili de ceea ce facem,
Indiferent de ceea ce simtim.

Eu Cred…
Ca prietenul meu si cu mine
Putem face orice sau nimic
Si totusi sa ne distram de minune.

Eu Cred…
Ca uneori, oamenii de la care te asteptai sa te loveasca,
Atunci cand ai cazut,
Vor fi aceia care te vor ajuta sa te ridici.

Eu Cred…
Ca maturitatea are mai mult de aface
Cu genurile de experiente pe care le-ai incercat,
Decat cu cate aniversari ai sarbatorit.

Eu Cred…
Ca nu intotdeauna este suficient
Sa fii iertat de ceilalti.
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Eu Cred…
Ca trecutul nostru si circumstantele
Poate ca au influentat cine suntem acum,
Dar numai noi purtam raspunderea pentru cine vom deveni.

Eu Cred…
Ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand un prieten te cheama in ajutor,
Vei gasi in tine forta sa-l sustii.

Eu Cred…
Ca diplomele atarnate pe perete
Nu te transforma automat intr-o fiinta umana decenta.

Oamenii cei mai fericiti nu au parte de lucrurile cele mai bune ,dar pot obtine totul din cele pe care le au.

 

20 comentarii

Din categoria D'ale vietii., Diverse.