Si pentru ca de aseara aveam in minte sa va povestesc ceva ,dar nu din copilarie ci din adolescenta ….am lasat povestea deoparte pentru a putea onora leapsa primita de la Cell61 ,zis si „În căutarea blogului pierdut” .
Am atat de multe povestioare de spus ,insa ma voi limita doar la cateva ,sau poate la mai multe,dar pe scurt …
1. Aveam doar vreo 5 ani si eram la joaca cu verisorul meu .Stand intr-o colonie aveam multe coclauri unde puteam umbla ,dar eu cu verisorul meu ne tot coiam pe langa un butoi de vopsea albasta (da,cam asa era culoarea).Adunandu-se mai multi copilasi pe acolo ,ce puteam noi sa face ,decat sa jucam o ascunsea….Ma pune naiba si ma bag in acel butoi(mica mai eram de am incaput acolo) eram ferm convinsa ca nu o sa ma murdaresc pentru ca incercasem vopseaua si era tare(pojchita de deasupra 😀 ) .Dupa ce am iesit de acolo,nu pot sa va spun ce fata de extraterestru aveam,era toata albastra.Durerea de la aceasta isprava a venit in momentul cand am ajuns acasa .Ganditi-va cat de bine-mi era cu diluantul pe tot corpul,inclusiv pe fata.Apropos,ca nu am scapat asa rapid.Am fost tun sa cheala.
2. Aveam 7-8 ani cand …ca de obicei ma bateam cu fratelo cu pernele .El ca de obicei era mai smecher si ma fenta ca da de sus in jos si de-odata se intorcea si dadea de jos in sus.Culmea? ….M-a prins atat de naspa,fara aparare ca mi-a dat buza peste cam de mi-a rupt-o.Gura am avut-o plina de sange …semnul,si acuma exista .In noiembrie cand am fost la control stomatologic ,medicul facea misto de mine si nu va mai spun …cate nu zicea,care tin de ginecologie 😀 .
3. Pe la 10 ani ,mergem la bunica in Vrancea.Cum ea nu mai statea in Racoasa ,nu mai mergeam la baie …unde mergeam noi de obicei .Se mutase ,pentru o perioada de cativa ani in Marasti(da …langa mausoleu),iar ca sa mergem la scaldat ,trebuia sa trecem un deal si apoi apa .Apa se trecea numai cu telefericul (o chestie suspendata pe niste cabluri ,deasupra apei …in care se urcau oameni si dadeau cotele de apa).Fratele meu ,mai mare cu 4,5 ani imi spune: ” Mika,tu nu pui mana pe cabluri ,ca nu sti de care sa tragi si poate-ti prinzi mainile.E valabil si pentru tine ” uitandu-se la verisorul meu ,mai mic decat mine cu un an. Cum stateam noi foarte cuminti ,ca doar am primit ordine …ajungem pe la jumatatea raului,de acolo devenise mai greu sa traga cu grija de cablu catre mal .Eu ,saritoare ca de obicei,pun mana pe cablul care nu trebuia ,bine-nteles ca mai era si plin de vasilina sau nu stiu ce uleiuri arse si nu am putut sa-mi mai trag mana imediat.Rotile metalice ale acelui teleferic ,incarcat cu noi 3.mi-a trecut peste degete .Si acum ,inelarul de la stanga imi este mai ….turtit 😀 …..AUCI .Sa va mai spun ca varutu in inertia disperarii a pus mana pe celalt cablu si a patit si el ca si mine.
4. La 12 ani ,eram la scoala ,iar un coleg ,tot facea misto de mine.Niciodata nu mi-au placut mistourile anapoda.Ii spun sa se potoleasca si el nimic ,iar la un moment dat ii scapa ” tu aia de pe santier,esti curva” …..Hmmm creseala vietii lui mai ales ca ma acuza de ceva ce nu-si avea locul ,mai ales la varsta aceea.Ma dau spre el ,dar un coleg il apara si apuca sa fuga.Dau cu pumnul in stanga si dreapta si reusesc sa ies pe coridor unde era colegul cu pricina.Alerg dupa el si ajunge la scari…..Nu stiu cum a sarit el,dar eu cand am sarit cele 7 trepre deodata am ajuns sa cad cu ambele picioare „pe cant” exact in locul inde se termina o treapta.Noroc ca nu le-am avut rupte ,insa 2 saptamani de spital si fizioterapie au urmat .(si acum cand se schimba vremea …ma dor gleznele)
5. 17 ani aveam cand „ma certasem ” cu prietenul .Eram la strand , ne ciondanim,ii spun ca nu mai vreau sa-l vad si dau sa sar in apa.Aveam o boala de a sari echer cu bataie pe bordura strandului ,dar de fiecare data imi luam avant .Asa am facut si acuma ,am plecat de pe prosop in fuga,am vrut sa fac bataia si sa sar ,insa nu mi-am ridicat piciorul drept indeajuns ,asa ca „m-am implantat” cu talpa in marginea bazinului (pe cant ,ca sa intelegeti ) .Din voleu cum as spune ,lumea a vazut ce se intamplase si au venit la margine sa ma ridica .Eu capoasa de cand ma stiu ,le spun ca nu am nimic ,insa cand am iesit din apa si am vazut ca nu pot opri sangele si mi-am vazut si osul de la degetul mare, ma pregatisem sa ma duc la dispensar sa ma coase.M-au dus amicii ca eu nu am mai avut putere sa merg .Semnul vizibil si acum.
Foarte multe nazbatii am facut in copilaria pe care am avut-o ,de asta poate rare ori port fusta ,ca am niste picioare pline de cicatrici pe tibie de la fotbal ,judo …urcat pe coclauri,cazut in prapastii ,sau mai stiu eu ce.Sper doar ca v-a placut si ca am sa va fac si pe voi sa va spuneti „durerile”,pe mine ma amuza de fiecare data cand imi amintesc .Leapsa merge mai departe la Adrian, Alexandru, Kick ,Danette, Gabriella , Aiacubata’s blog si tuturor celor care ” mai doreste ,mai pofteste” .
Michaelas Blog 
Maine ma achit de leapsa 😀
Doamneeee, am impresia ca nici tu n-ai fost un ingeras de copil 😛
M-am amuzat terifil…ce sa cati mai cu mana pe cablu???
Niciodata nu am spus ca am fost un ingeras de copil….iar daca copiii mei tare as vrea sa-mi semene .Un copil prea linistit …inseamna ca are ceva ,rau ..la fel .Eu am fost nu rea sau cuminte …ci nazdravana 😀 😆 😆 😆 .
m-am prapadit de ras de nazdravaniile tale… mi te si inchipui cat de implicata erai… doamne ce mult imi plac asemenea povesti …
Fii mandra ca ai avut o copilarie plina de aventuri frumoase dar totodata si dureroase ( durerea nu se pune ) … doar amintirile frumoase 🙂
si eu am fost un fel de Ion Creanga in copilarie… si nu-mi pare rau … imi pare rau ca nu am facut mult mai multe nazdravanii… 🙂
o seara superba ! 🙂
Si cand te gandesti ca multe dintre ele nu le-am povestit 😀 ….
Chiar daca am trait pe un santier,iar lumea ma compatimeste poate cateodata ….eu sunt mandra de copilaria care am avut-o si chiar daca timpul s-ar da inapoi ,cred ca la fel as face .Nu as vrea sa schimb nimic !
Seara placuta si tie !
În primul rând, mulțumesc de onorarea lepșei 😉
Foarte haioase întâmplările tale, dar m-a durut în mod special degetul inelar de la stânga :))
Plus aia de la ștrand, cred că a fost rău de tot.
Să ai o seară frumoasă. Voi merge și la cei pe care i-ai lepșuit, să vedem cine și ce-a mai făcut când era copil. E tare amuzant să citești pățanii dintr-astea 🙂
Te-a durut ,numai citind,nu vreau sa-ti spun ca toata valea Marastiului mi-a auzit tipatul 😀 .
Deocamdata nu a raspuns nimeni la leapsa ….mai asteptam un pic 😉 .
O seara placuta si tie .
Mika,ce faina a fost copilaria si adolescenta ce nebunii faceam,o zi minunata 🙂
p.s ai o dedicatie muzicala.
Da ,a fost frumoasa si inca mai este in sufletele noastre
opaa acum am vazut leapsa, o sa ma apuc de treaba maine :D, nu vazusem Miku” kisss!!
Astept sa vad povestioara!
Multumesc pentru leapsa , Mika !
Doar maine voi reusi sa o onorez, sunt prinsa in niste cursuri care-mi mananca tot timpul .
Seara faina!
Danette ,stai linistita ,o onorezi cand ai tu timp.
Seara placuta sa ai .
De fel, dupa cum bine stii, sunt nascut in moldova, la Iasi si am avut de la cine invata sa devin un bun „narator man” :):):).
Cu toate astea nu cred ca este o ideea prea buna
pentru mine si pentru calificarea mea profesionala actuala sa povestesc in detaliu. ma voi limita in a povesticate putin din toate.
Asa……..
Prima amintire, undeva pe la 5 ani spre 6, eram la Resita la matusa din partea mamei. Am luat-o pe verisoara de doar 4 ani si i-am spus ca stiu orasul si am plecat la plimbare si am ajuns la muzeul CFR si ne-am jucat pana a venit militia si ne-a gasit si ne-a dus acasa. Fiti siguri ca oricum acolo ramaneam ca nu stiam unde sa ma duc sa ajung inapoi acasa.
Apoi au fost cred normalitati de genul plecari de acasa cu saniasau cu bicicleta si plimbati cu „taxiul tineretului” ca incurcam circuatia si avertizati parinti de nenumarate ori.
Pe la 8-9 ani am plecat la o fabrica, de biscuiti de la marginea orasului sa vizitam fabrica, eu si alti 7 baieti de la bloc. Pana sa ajungem la respectiva fabrica am trecut pe langa depozitul cu seminte si am cerut seminte de floarea soarelui. Am primit acele seminte si cand am patruns in fabrica de biscuit, logic printr-o spartura in gard, ne-a prins un paznic si ne-a luat toate semintele. In drum spre iesire unii dintre noi am fugit, si ne-am pitit printre vagoanele garate pentru a fi incarcate. Unul dintre vagoane chiar era incarcat, si logic l-am spart si am luat N cutii cu biscuiti si am considerato ca razbunare. A fost un sentiment placut pe moment, dar daca stau bine sa ma gandesc………
Mai tarziu pe la 12-13 ani, cand ne plictiseam in vacantele lungi de vara care le petreceam, pana la plecarea la tara, la bloc, plecam la autobaza sa ne facem rost de doze de autobuz pentru a face celebrele pocnitori incarcate cu catranul de pe betele de chibrit. Ajunsesem sa stim unde se afla locatia acestora si ne duceam cu chei potrivite de 22 pentru a le scoate :)). Credeti ca s-a invatat cineva minte, desi un prieten a ramas fara un deget de la o busitura mai mare. Am concis cu toti ca a fost un cretin ca a bagat o cutie de chibrituri in ea si ca el a fost de vina. Marea problema a fost ca nu mai vroiau fetele de la alimentara sa ne vanda chibrituri.:((
Sau cum constructia blocurilor era in floare luam ciocane mari de acas de 3 kg si spargeam tencuiala proaspata uneori, alteori nu, pentru a scoate tevile pvc sa jucam impuscatea cu cornete. Logic s-au prins constructorii si au pus paznici. Si cum nu aveam stare, am inceput sa-mi trag tatal de limba si sa-l interoghez unde se afla depozitul la fabrica de becuri. Dupa ce am aflat, logic am trecut la actiune. Poate va intrebati ce si cum luam de acolo?! pai tuburi de sticla din care se faceau neoanele. Erau mult mai bune decat tevile din pvc, ni se parea ca acele cornete din hartie ieseau mai bine si erau lansate mai departe. Dar aveau un mare defect. Erau casabile si nu va pot spune cate s-au spart in mana sau chiar in gura prietenilor de joaca. Dar credeti ca s-a invatat cineva minte.
Marea placere era ca in drum spre acele depozite treceam pe langa serele de la marginea orasului si ce bine era mereu ma lauda mama ca am avut timp sa sau la coada sa iau rosii, castraveti si ciuperci. Ghiceste cineva ce faceam cu banii?!?!? aaaa? pai ii investeam in actiuni la industria tutunului. De ce sa fumez eu numai Carpati, Marasesti, Bucegi de cei 5 lei care-i primeam zilnic de la mama cand puteam sa fumez si eu BT, Assos, Tomis, Dacia. Dar totul s-a terminat, in materie de fumat ma refer, cand undeva prin luna mai, am decis sa plecam la Ialomita (raul), sa jucam leapsa, ca se incalzise afara, si eu pacatosul si pierpiriul pe vremea aia am facut o forma de penomonie care m-a tintuit la pat vreo 2 luni. Si credeti ca m-am lasat de fumat?!?!?! ei bine da 🙂
Dar am luato de la capat acum 3 ani:D
Si ceva dureros de incheiere. Logic ca toti pionirii patriei faceam „cartoane” pe stadion, defilari, dar cine sa stea, am fugit in parc, ca de era aproape. Se auzea la portavoce sectorul D, randul 12 ridicaaaaaaaaaaaaati (cartoanele sa iasa imaginea), si noi cucu, fugeam in parc de ne sfariau picioarele. Ne duceam in parc sa ne dam cu „liana”, o franghie de cauciuc ca o curea de transmisie agatata de un plop peste un paraias de venea din Ialomita si alimenta lacul din parc. Dupa ce o serie din noi au cazut in acel paru si ne-am murdarit de noroi, am decis sa sarim gardul la gradina zoologica. Marea greseala a unui tip a fost aceea sa ne arate ca el are curaj sa bage mana in cusca leilor ca ei dorm si nu-i fac nimic. A fost deajuns sa intoarca capul sa ne strige sa ne arate actul de vitejie si l-a si prins leul iar leoaica ii rodea la bratul drept. Norocul lui a fost un ingrijitor care a scos haina de pe el si a aruncato pe cusca si lei au crezut ca primesc mancare si i-au dat drumul. A fost traumatizant atat pentru noi, dar mai ales pentru el. Cu toate astea sa stiti ca acum e bine, are o cariera de succes – e consilier cartograf pe la Consiliul Judetean. Funny este cand ne mai ducem la fotbal si el e mai guraliv, iar cum proteza, palma o tine in buzunar, toti se iau de el si-i spun – „baaaa, esti cu gura mare ereu, dar tu al draq, joci la misto cu noi si stai cu mana in buzunar!” :)))
Ca sa trec la ceva mai „frumos” care sa va faca sa uitati oarecum de acel incident, sa va spun cum la Revelionul din ’88-’89, cum parcarea de la bloc era plina de masinile cu care au venit petrecaretii la restaurantul din cartier, cel mai mare din oras, noi nu mai aveam unde sa ne jucam, si i-am atins unuia oglinda. Logic m-a batut. Dar nici eu si tovarasi de joaca nu ne-am lasat mai prejos. Dupa ce m-am oprit din plans, m-am dus tacticos in casa, am luat patentul si am scos, impreuna cu baietii, toate ventilele de la roti. Era asa frumoasa privelistea dimineata cand sa plece toti acasa, mmm ce satisfacator a fost. A meritat bataia primita.
Ultima povestioara, pe care cei de la Ecologisti, unde am fost presedinte la tineret pe Dambovita, in anii 1999-2002, nu o stiu, s-a petrecuttot la bloc, unde o pardelnica de ciocanitoare isi facuse cuib intr-un plop din fata scarii. Logic in acea scorbura se afla „rumegusul” facut de ciocanitoare, iar eu am bagat o surpriza de la guma turbo. Dar nimic nu s-a intamplat pana am plecat in casa. Dar ghici ce, pe la 12 noapte la vecinul la parter ciocane unu disperat sa-i de-a o galeata cu apa, ca arde plopul. Marele meu noroc a fost ca, nu a cazut spre bloc, ca era blocul pana la etajul 4, sau ca in parcare nu erau masini, fiind week end multi erau plecati la tara. Logic ca nici azi nu stiu vecinii cine a aprins plopul
si ca rstul de cioata si azi este in pamant acolo.
Oricum, ce copilarie amavut noi astia de pana in ervolutie nu vor mai avea multi din copii de azi never.
Nascuti la inceputul anilor 50-60, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori
mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase,dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat „Ascunselea” ,”Castel”, „Ratele si vanatorii”,”Tara, tara! Vrem
ostasi”, „Prinsea”,”Sticluta cu otrava”, „Pac Pac”, „Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video(inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa),primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri..
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati,geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii „Soimi ai Patriei” si ultimii „Pioneri”.. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza….Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. .
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks,Dallas .. si cine zice ca nu
s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum,sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si
Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin,Jimi Hendrix, Abba si de Queen,cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri „de la TEC” fara sa ne fie teama ca „au prea multe E-uri”,iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara,noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.Abia asteptam la chefuri sa jucam „Fantanita”, sau „Flori, fete sau baieti”, sau „Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa „pupam pe gura”pe cine „iubeam”…
Noi suntem cei care inca au mai „cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul „sex”, care dadeam cu
banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti place?” ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata,pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca,genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut cutii de pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii,nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au „child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit- o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti-va de magarus”. Suntem o generatie de invingatori, de visatori,de „first-timers” …
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !
M-am distrat pe cinste si cu „aventurile tale” ,le asteptam totusi pe cele mai dureroase ,ca sunt sigura ca au fost .Treaba cu investitia in tutun de mica a fost si la mine,am luat de la invatatoare o bataie sora cu moartea ,iar tata nici „pas” nu a facut .Cu cornetele ne jucam si noi ,dar atat de tampiti eram ca jucam cu bolduri in varf .Cand ochiam pe cineva ,nu mai putea sa zica ca nu este adevarat …ca tipa ca din gura de sarpe .Am jucat asa pana am dat in pleoapa unei tipe …stii ca ne-a asteptat o bataie de muna …pe tot clanul .
Multumesc Soby inca o data de povesti ,seara faina sa ai .
P.S. daca e vreo incoerenta pe acolo nu se datoreaza faptului ca nu sunt un bun narator cum spuneam ci totul se explica ca noi functionari mai si lucreaza :D, sa nu mai spuneti ca mancam banii vostrii ai contribuabililor degeaba.
iar ultima parte se potriveste la toti cei nascuti in ’50-’60-’70-’80.
Va multumesc tuturor care aveti rabdarea sa cititi micilie mele povesti/trasnai. si credeti-ma ca nu sunt decat 1% din ce mi s-a intamplat in copilarie si ca, din respect pentru Ion Creanga nu public nimic :):)
Te pupacesc Mika. Ai grija de tine si ai tai.
Wow …dar ai scris ceva (copy-paste unele fraze) .
Iti multumesc oricum pentru timpul acordat .
Sper ca Andra si Ama sunt bine ,ai grija de ele .
Pupici si de la mine …si stii tu ,ca in prima zi !
ce vremuri … ma faci sa devin melancolic 😀
Asa de tanar sa fi melancolic ?…..
Pingback: Durerile copilariei « Aiacubata's Blog
Pingback: ~Durerile copilariei~ « Ratacind printre ganduri
Frumos 🙂
Multumesc !
Seara faina sa ai .
Ce de amintiri frumoase. e bine „sa le pui in rama”, sa iti amintesti de ele tot restul vietii.
Mult succes cu blogul, treci si pe la mine cand ai timp.
Multumesc de vizita ci aprecieri….
Voi trece curand;) .
Pingback: Beţie…sau euforie. « Michaelas Blog
Pingback: Sa fim copii! « Michaelas Blog
Pingback: Sa fim copii! | Mika Blog